HV nou

ECHIPA MANAGERIALÃ:

Director: Prof. Lorena-Camelia BUCÃ

Director adjunct: Prof. Mariana MAZILU

Coordonator de programe si proiecte scolare si extrascolare: Prof. Cristina PÃUNESCU

Cine suntem?

Institutia a fost infiintata in anul 1959, primind in anul 2012 denumirea de Liceul Tehnologic „Horia Vintila” dupã scriitorul Vintila Horia, al carui drum prin lume a trecut si prin orasul nostru.

Misiunea unitatii noastre este sa dezvolte interesul pentru educatie si emancipare permanenta printr-un invatamant axat nu numai pe nevoile unei profesiuni, ci si pe disponibilitatea continua pentru cunoastere si actiune, sa ia în consideratie nevoile de educatie.

Viziunea didactica moderna a colectivului de profesori, profesionalismul, fidelitatea fata de scoala si climatul de munca favorabil au dus, dupã cum era si firesc, la cresterea continua a scolii, fapt reflectat de bunele rezultate obtinute la examenul de bacalaureat si absolvire a scolii de arte si meserii, precum si la examenul de admitere in facultate.

Vintilã Horia (n. 18 decembrie 1915 (S.N. 31 decembrie), Segarcea; d. 4 aprilie 1992) a fost un diplomat, eseist, filozof, jurnalist, pedagog, poet si romancier român, care a scris în special în limbile românã si francezã, cunoscând consacrarea internationalã dupã exilul sãu.

Aidoma altor intelectuali români de calibru mondial cu traiectorii similare, Cioran, Eliade si Noica, Horia a avut o perioadã relativ scurtã în jurul anilor 1937 si 1938 când a fost atras de Legionarism. Desi ulterior s-a dezis de acea perioadã, incluzând luãri de pozitie publice, existând în acest sens multiple dovezi, Horia a continuat sã fie considerat de cãtre unii simpatizant fãtis (si constant) al miscãrii legionare, iar de cãtre altii chiar ideolog în România al fascismului, mai ales datoritã unora din opiniile sale exprimate prin scriiturile sale din anii târzii 1930.

În anii 1940 - 1945, când Vintilã Horia a locuit la Roma si Viena, a fost parte a diplomatiei românesti. Dupã o scurtã perioadã de reprezentare a României la Roma, întreruptã exact în anii conducerii statului român de alianta dintre guvernul maresalului Ion Antonescu si legionari, a revenit în diplomatie, de data aceasta la Viena. Dupã 1945 se va refugia în Spania lui Franco, apoi în Argentina, revenind apoi în Spania, apoi în Franta (între 1960 si 1964), dupã care va reveni în Spania pânã la sfârsitul vietii sale. Peste tot unde a locuit a desfãsurat o intensã activitate literarã, publicisticã si pedagogicã.

Vintilã Horia este singurul romancier român care a obtinut prestigiosul premiu literar francez Goncourt în 1960 pentru romanul sãu "Dieu est né en exil" (Dumnezeu s-a nãscut în exil). Din pãcate, premiul nu i-a mai fost înmânat din cauza scandalului provocat în Franta în urma dezvãluirii trecutului sãu de (presupus) apropiat al miscãrii legionare. Atât Vintilã Horia, dar si altii, au sustinut cã neacordarea premiului s-ar fi datorat dezinformãrii practicate de Securitatea momentului (cea a Republicii Populare Romîne) care ar fi amplificat pânã la dezinformare adevãrul situatiei romancierului din perioada interbelicã.